Despre supa cremă

 

Supele cremă sunt ideale atât în sezonul rece, când organismul simte nevoia de o cremă caldă, consistentă şi hrănitoare dar şi atunci când temperaturile sunt mai blânde şi vrem ceva răcoros şi uşor. Supa cremă este un preparat versatil, şi e de preferat a fi consumată în ziua în care a fost gătită pentru că îşi va schimba gustul odată depozitată în frigider. Datorită texturii fine şi cremoase acest tip de supă obţine un punctaj maxim chiar şi din partea celor mai mofturoşi consumatori de supe. Şi ce nu e de plăcut la ea? Are smântână, legumele sunt pasate până devin un piure fin, e aromată şi de cele mai multe ori se finisează un cu element crocant care are rolul de a sparge monotonia texturii cremoase şi a surpinde papilele gustative.

 

Pe lângă faptul că e gustoasă, această supă este şi foarte uşor de preparat chiar şi pentru un începător în ale gătitului. Articolul de faţă nu-şi propune a oferi reţete ci mai dregrabă de a explica tehnica pregătirii unei supe reuşite şi de a arăta cum, din câteva ingrediente accesibile, cu puţină imaginaţie şi câteva trucuri se poate obţine o mâncare foarte gustoasă.

Sunt de reţinut câteva aspecte privind ingredientele şi modul lor de preparare şi câţiva paşi uşor de urmat în procesul de gătire a ei.

În general o supă cremă are unul, maxim, două ingrediente principale în jurul cărora putem construi aromele care ne atrag cel mai mult cu ajutorul unor condimente, uleiuri aromate, pesto-uri, seminţe, ierburi sau esenţe. Dar gustul unui preparat este influenţat destul de mult şi de textura lui, de aceea supa asta cere ceva crocant iar dacă crocantul vine cu o aromă specifică care completează sau potenţează gustul supei atunci rezultatul este garantat. Exemple de elemente crocante pentru supele cremă: crutoane din pâine, aromate sau simple, cruton din felie subţire de baghetă infuzată cu uleiuri şi ierburi aromatice, crutoane din bacon afumat sau din chorizo, bine uscate şi scurse de grăsime, felii deshidratate de legume, eventual cele folosite ca ingredient principal în supă, seminţe prăjite: de pin, dovleac, susan, diferite alune prăjite.

 

Baza acestui preparat este de obicei o legumă iar exemplele sunt nenumărate: ardei copţi, roşii, cartofi, brocoli, ciuperci, dovleac, păstârnac, ţelina, usturoi, linte, porumb dulce şi exemplele pot continua cu aproape toate legumele. La fel de important este şi fondul de legume, pui sau vită şi nelipsita ceapă şi albitură, prezente în aproape toate reţetele de supe.

Dar cum procedăm să obţinem o supă bună sau foarte bună din căteva ingrediente accesibile? Începutul e banal, ne pregătim ingredientele şi în funcţie de tipul de legumă folosit putem alege în loc de a o trata termic prin fierbere în apă sau abur să o coacem. Sfecla, rădăcinoasele (morcovii, păstârnacul, ţelina), cartofii dulci sau normali, dovleacul, usturoiul, toate aceste legume devin mult mai gustoase dacă le coacem în cuptor cu puţin ulei de măsline şi câteva fire de plante aromatice. Prin coacere legumele îşi schimbă atât textura cât şi gustul, devin mai dulci, cu un gust mai concentrat iar acest lucru ajută mult când ne dorim ca preparatul să iasă din tiparele cu care din păcate mulţi dintre noi s-au obişnuit.

 

Despre lichidul de care avem nevoie la supă nu vă pot spune decât atât: încercaţi pe cât posibil să nu fie apă chioară. Folosiţi un fond bun, făcut de voi, poate fi de legume dacă vreţi un preparat vegetarian dar nu ziceţi pas nici la cele din carne. Smântâna e musai să fie lichidă, acea smântână pentru gătit, cu peste 30 % grăsime, nu apelaţi la cea fermentată pentru că riscaţi să acriţi supa şi să-i modificaţi textura, nu va rezulta crema fină şi catifelată folosind acest tip de smântână.

Legumele trebuie pasate foarte bine, folosiţi un blender şi la fel de bine trebuie trecute prin sită. Nu omiteţi acest pas, chiar dacă e unul plictisitor şi necesită un pic de efort, nu vă doriţi în supa cremă resturi fibroase, nervuri sau seminţe. După ce acest pas important este executat ca la carte urmează să adăugaţi lichidul şi smântâna până obţineţi consistenţa dorită.

Garnisirea bolului cu supă e cel mai plăcut pas: folosiţi ingredientele despre care am vorbit la început, crocantul şi aromatul ţin loc de decor şi nu uitaţi un lucru: tot ce puneţi pe farfurie trebuie să fie comestibil.

 

Gătiţi şi mâncaţi supe pentru că organismul are nevoie de ele. Sunt persoane care refuză acest tip de mâncare din diferite considerente şi multe dintre ele sunt moştenite din copilărie, când aproape că nu exista masă fără supă sau ciorbă şi aici mă refer mai ales la copilăria din epoca glorioasă. În prezent avem acces la multe ingrediente iar în caietul cu reţete putem găsi variante pe gustul tuturor, opţiunile sunt aproape nelimitate, nu ne rămâne decât să punem mâna şi să le gătim.

 

Olivia Crişan

Related Post