Restaurantul nu e la mama acasă

“Mergem la restaurantul X pentru că acolo se mănâncă bine, ca la mama acasă.” – de câte ori aţi auzit de la prieteni sau cunoscuţi propunerea asta? Destul de des, am spune noi.  Românii au o relaţie aparte cu mâncarea, în sensul că mulţi dintre noi încă nu facem o diferenţă clară între tipurile de mese. Acasă mâncăm pentru a satisface o nevoie de bază a organismului, dar la restaurant lucrurile se schimbă. Mergem la restaurant pentru un prânz de business sau pentru o cină festivă prin care sărbătorim un eveniment. În limbajul culinar chiar există asemenea termeni: cină festivă sau cină de tranzit, spre exemplu.

Nici unul dintre aceste tipuri de mese nu ar trebui să fie “ca la mama acasă”, deoarece mergem la un restaurant şi plătim nişte bani, deseori mulţi, tocmai pentru a avea o experienţă culinară cel puţin deosebită faţă de mesele de acasă. Plătim pentru ca un profesionist să ne ofere altceva decât ce putem avea acasă gratis.

Mai mult, ar trebui să încercaţi alte mâncăruri decât cele cu care sunteţi obişnuiţi. Ce veţi câştiga din asta? O experienţă personală nouă, probabil şi noi mâncăruri sau ingrediente preferate, dar mai ales o noutate pentru cultura culinară a fiecăruia. Iar fiecare astfel de experienţă vă va deschide apetitul pentru încă una; vă va trezi curiozitatea faţă de vastul domeniu culinar. Câte feluri de tochitură pot exista? Cam câţi bucătari există care ştiu să gătească tochitură.

În încheiere, să revenim la ideea iniţială: bucătarul din restaurant nu va găti “ca la mama acasă”, pentru că nu aceasta este menirea lui, nu foloseşte exact aceleaşi ustensile şi ingrediente şi nici aceleaşi tehnici culinare. În momentul în care vom înţelege aceste aspecte, nu vom mai trăi sentimente de frustrare atunci când la restaurant vom fi surprinşi că felul de mâncare preferat nu e chiar “ca la mama acasă”.

Cătălin Schaer

Related Post