Să sprijinim iubirea… cu mâncare

Acest articol este un call-to-action pentru breasla bucătarilor. Nu este unul dintre articolele cu care v-am obișnuit până acum. Este o chemare pentru toți profesioniștii din bucătării să pună umărul pentru unul dintre puținele lucruri cu adevărat importante în viață: oameni buni, o grămadă de relații mor în fașă pentru că un tânăr prea încrezător în sine n-a fost în stare să gătească un ochi perfect când i-a pregătit iubitei micul dejun. Nu mai vorbim de angoasele unei tinere gospodine în jurul ceaunului cu mămăligă sau de dilemele existențiale din categoria „cum să-i gătesc iubitului ceva delicios fără să se prindă că eu nu știu să gătesc”. Și pentru că echipa RomanianChefs are bucătari de ambele sexe, voi scrie aici câteva sfaturi pentru tinerii care vor să-și impresioneze iubitele cu un mic festin sau un dejun romantic în pat, apoi voi pasa spinoasa problemă către Olivia, care va vorbi pe limba doamnelor și domnișoarelor despre glorioasele arome care trebuie să răsară dintr-o oală întru sprijinul unei relații armonioase și lipsite de chinul cinelor cu merdenele sau al prânzurilor cu cartofi prăjiți și ochiuri.

Așadar, să trecem la treabă, ținând minte că până la urmă, dragostea trece și prin stomac, la propriu. Iar fetele se dau în vânt după bărbați care știu să învârtă tigaia. Prin urmare, o noapte de iubire cere un mic-dejun pe măsură, deci trezește-te primul, mergi în bucătărie și ia patru ouă, nu mai mult. Câte două pentru fiecare. Sparge ouăle într-un castron și bate-le bine cu o furculiță sau un tel mic. Le bați până se scurg de pe furculiță precum apa. Apoi adaugi niște smântână sau lapte. Cam o lingură, două. Pui sare și un praf de piper. Dacă ești complet afon în bucătărie, nu e cazul să te joci cu alte condimente – mergi la sigur. Să ai și niște cașcaval ras la îndemână. Încinge fără frică o tigaie, pune un strop de ulei în ea și dă focul la mic. Toarnă în tigaie jumătate din cantitatea de ouă și rotește tigaia pentru ca oul să acopere tot fundul tigăii. Fă chestia asta repede – e ca atunci când te uitai la mama ta facând clătite. Lasă apoi tigaia pe focul mic, cam 2-3 minute, si apoi presară cașcaval ras pe jumătate din suprafață. Nu cumva să întorci omleta pe partea cealaltă. Ia o spatulă mare și, cu grijă, împăturește jumătate din omletă peste cealaltă jumătate, cea presărată cu cașcaval, în tigaie. Să arate ca un calzone. Apoi mai așteaptă 30 de secunde și ia tigaia de pe foc, omleta e gata. Repeți totul pentru cea de-a doua omletă, le pui frumos pe farfurii (neaparat  calde, le poți încălzi goale la microunde). Adaugă ceva ardei gras tăiat felii, câteva măsline și cam atât.

Trecând peste zi ajungem la cină. Te-ai întors din oraș cu noua cucerire și vă este foame. Sau poate doar vrei sa te dai mare cu talentul tău de bucătar. Pastele sunt un fel de mâncare simplu de făcut, suficient de elegant, și sunt destul de hrănitoare să vă țină de foame până dimineață. Ah, nu știi să faci paste? Nu-i nicio problemă, nu e chirurgie pe creier și nici nu durează ore în șir. De fapt, durează cam 15 minute, taman cât îi va lua noii iubiri să-și pudreze năsucul la baie. Iei o oală mare, o umpli cu apă și o pui la fiert cu un pumn zdravăn de sare. Până clocotește apa, iei niște miez de nucă, cam jumătate din cât îți încape în mână, niște măsline verzi fără sâmburi, cel mai mic cățel de usturoi pe care îl găsești, și niște ulei de măsline extravirgin. Îți vor mai trebui niște brânză pecorino sau parmesan și o jumătate de lămâie. Pune în blender miezul de nucă, usturoiul și măslinele și dă în ele ca surdu-n clopot până le faci praf. Apoi adaugă uleiul de măsline, nu mai mult de 3-4 linguri, și un șomoiog mare de busuioc proaspăt. Aici nu ai scăpare, trebuie să ai busuioc proaspăt. Ah, și păstrează câteva frunze și pentru decorat farfuriile. După ce ai adăugat uleiul și busuiocul, blendează-le până obții un sos fin. Uite așa aproape că ai făcut un sos pesto. Între timp, probabil că apa clocotește de mult. Adaugă pastele și fierbe-le exact cât scrie pe pachet. Trebuie să-ți iasă al dente, așa se mănâncă pastele. Scoate sosul într-un castron și adaugă brânza, stoarce și jumătatea de lămâie (nu chiar toată, mai gustă și tu). Amestecă bine. Scurge pastele de apă și amestecă-le cu sosul pesto. Cheamă-ți iubirea la masă și mâncați pastele imediat, cu frunzulițe de busuioc proaspăt pe deasupra și un pahar de vin bun lângă. Nu, e păcat să bei bere la așa ceva.

Din cele mai vechi timpuri imaginea femeii a fost asociată cu grija pe care trebuie să o aibă pentru asigurarea nevoilor familiei legate de hrană. O femeie, o mamă, o bunică trebuia să ştie să pună în faţa celor dragi un bol cu mâncare indiferent de condiţiile de trai, era o datorie transmisă din generaţie în generaţie de la care nimeni nu se dezicea. Cauzele care au schimbat această percepţie sunt multe şi nu insist asupra lor, cert este că în vremurile actuale întâlnim din ce în ce mai des tinere care fug la propriu de tigaie, simt o teamă instictivă de a aprinde aragazul sau de a tranşa o bucată de carne.

Răspund, aşadar, provocării lansate de Cătălin şi mă adresez tinerelor neştiutoare în ale cratiţei dar care vor să-şi depăşească această teamă şi care mânate de simţăminte mai puternice decât micile temeri născute din necunoaştere sau lipsa exerciţiului în ale gătitului vor să-şi surprindă partenerul cu o cină decentă. Relaţia bărbaţilor cu mâncarea este una foarte simplă din punctul meu de vedere: mâncarea trebuie să fie ori ca la mama acasă ori trebuie să existe pur şi simplu, să conţină carne, să fie în cantităţi considerabile şi la îndemână iar dacă preparatul respectiv poate fi consumat direct din frigider fără a necesita încălzire sau să fie pus pe farfurie atunci e mâncarea perfectă.

Propun tinerelor doamne sau domnişoare o soluţie simplă pentru o cină în doi cu mari şanse de succes mai ales dacă partenerul se încadrează în tipologia prezentată mai sus. Acum îi rog pe bucătarii profesionişti să facă un efort şi să nu dea ochii peste cap sau să-şi pună mâinile în cap, acest articol este scris cu un scop nobil, acela de a ajuta tinerii prin câteva sfaturi simple să supravieţuiască relaţiei amoroase şi cu altceva decât nemuritorul amor.

Domnişoarelor, vă propun să vă surprindeţi partenerii cu o gustoasă ceafă de porc cu sos de vin roşu alături de cel mai gustos piure de cartofi din lume. Cel mai dificil pas în prepararea acestei reţete este procurarea cărnii iar sfatul meu este să mergeţi la măcelărie şi să cereţi două porţii de ceafă de porc, cele mai frumoase pe care le are măcelarul şi nu omiteţi să-i spuneţi că vreţi să-i gătiţi soţului. Va şti el foarte bine de ce aveţi nevoie.

Ce trebuie să ştiţi, dragă domnişoară, înainte să vă apucaţi de treabă, este că atunci când gătiţi carne aceasta nu trebuie să fie foarte rece, carnea rece din frigider nu trebuie nicioadată să ajungă imediat în tigaie pentru că riscaţi să o gătiţi parţial (interiorul va rămâne rece şi crud) chiar dacă respectaţi timpii de gătire şi temperatura. Un alt motiv pentru care carnea trebuie să fie temperată este că şocul termic produs la contactul cărnii reci cu plita sau tigaia încinsă poate întări bucata de carne şi nimănui nu-i place friptura stil talpă de pantof. Temperarea cărnii se face simplu, se lasă în mediul ambiant între 30 şi 60 de minute înaintea gătirii în funcţie de mărimea ei.

Cu jumătate de oră înainte de a găti carnea spălaţi bine în apă rece 700 g de cartofi albi, vă puteţi folosi de o perie pentru legume pentru a-i curăţa bine de pământ şi puneţi-i la fiert într-o oală cu apă rece în care adăugaţi o lingură de sare grunjoasă, o linguriţă de zahăr şi puţin ulei. Fierbeţi cartofii, înţepaţi-i din când în când cu vârful unui cuţit, când cartoful nu mai opune rezistenţă opriţi focul, scurgeţi imediat apa şi răcoriţi-i în căteva jeturi de apă rece pentru a opri gătirea lor. Cartofii curăţaţi de coajă îi pasaţi bine, îi puteţi trece printr-o sită şi îi puneţi deoparte într-un vas acoperit. Puneţi la încălzit 100 ml lapte şi 100 g de unt gras, mărunţiţi nişte ieburi aromate: chives, oregano, busuioc, coriandru, pătrunjel sau cimbrişor, pregătiţi 100 ml de vin roşu, sec sau demisec, asezonaţi cele două felii de ceafă cu sare şi piper proaspăt măcinat, zdrobiţi doi căţei de usturoi ajutându-vă de lama unui cuţit, pregătiţi câteva fire de cimbru proaspăt şi un cub generos de unt rece, uscaţi bucăţile de ceafă cu ajutorul şervetelor de hârtie, crestaţi carnea de jur împrejur ca o coroniţă. Toate aceste activităţi preliminare vă vor ajuta acum când trebuie să frigeţi carnea, veţi avea la îndemână toate ingredientele necesare şi nu va fi nevoie să alergaţi după ele prin bucătarie, toată atenţia dumneavoastră se va concentra pe carnea din tigaie.

Puneţi o tigaie pe foc, de preferat o tigaie grea, fie din fontă, fie din oţel cu fundul dublu sau triplu, setaţi un foc mediu spre mare şi lăsaţi tigaia la încins dar nu o uitaţi pe foc până simţiţi fum, verificaţi căldura emanată de tigaie apropiind palma la 7-10 cm de tigaie, trebuie să simţiţi căldura suportabilă. Puneţi o lingură de ulei şi un cub de unt în tigaie, omogenizaţi şi aşteptaţi până când spuma care se formează de la unt dispare, acesta este momentul perfect în care puneţi carnea având gijă ca cele două bucăţi să nu se atingă. După două-trei minute adăugaţi în grăsimea din tigaie căţeii de usturoi şi crenguţele de cimbrişor şi cu o lingură încercaţi să acoperiţi cu grăsime usturoiul şi carnea, întoarceţi carnea şi continuaţi gătirea încă cinci minute. Acordaţi atenţie la ce se întâmplă în tigaie, sucurile din carne se vor scurge, suprafaţa cărnii va începe să se caramelizeze, grăsimea se va topi încet, sosul format în tigaie se va reduce iar dacă simţiţi miros de fum înseamnă că trebuie să micşoraţi focul. Când carnea prinde culoarea brună şi zemurile din tigaie s-au transformat în caramel e momentul să adaugaţi vinul. Aşteptaţi evaporarea alcoolului, veţi şti că acest lucru s-a întâmplat în momentul în care mirosind aburii de deasupra tigăii nu mai simţiţi prezenţa alcoolului. E timpul să acoperiţi tigaia, reduceţi focul şi gătiţi pentru încă 5 minute apoi scoateţi carnea, o puneţi pe farfurie, o acoperiţi şi o lăsaţi să se odihnească. Sosul din tigaie îl imbunătăţiti cu un cub de unt, gustaţi de sare şi piper şi adăugaţi dacă e necesar, strecuraţi sosul într-o sosieră.

Între timp revenim la piure, peste cartofii pisaţi adăugaţi treptat amestecul fierbinte de lapte cu unt, amestecând energic cu un tel până obţineţi consistenţa dorită, de preferat ar fi una mai lejeră, gustaţi de sare, puneți ierburile preferate sau răzuiţi parmezan. Dacă optaţi pentru parmezan nu adăugaţi sarea înainte.

Montaţi farfuria după preferinţă, tineţi cont că trebuie să arate îngrijit, fără urme de sos sau de piure, cu marginile lăsate libere şi curate. Nu uitaţi de vin, sfatul cel mai bun pe care vi-l pot da este ca vinul folosit la gătit să vă placă să-l consumaţi ca atare.

Sigur am folosit prea multe cuvinte în descrierea acestei reţete şi pentru cineva neobişnuit cu gătitul poate părea complicat. Vă asigur că nu este, cel mai greu pas este să vă adunaţi curajul şi să începeţi. Rezultatul va fi bun, indiferent dacă ardeţi un pic carnea sau dacă nu o gătiţi suficient, va fi bun pentru că aţi avut curaj şi bunăvoinţă să realizaţi un lucru de care vă era teamă şi pe care îl credeaţi de nerealizat. A doua oară va fi de zeci de ori mai bine.

 

Olivia Crişan

Cătălin Schaer

Related Post